Obşteasca iubire…

Creanţa unei nopţi de vară cu cerul atît de negru,
Aerul călduros ca focul amorului cu ideal foios,
Dulce iubirii unge inima ca dorul de astru,
Cu mierea de albină din stupul cel cuvios.

Femeie cu al tău chip atît de veridic,
O! Te simt aproape ca vremea senină,
Eşti ca o melodie rară atît de arhaic,
Pe notele muzicale de apadană.

Lumea creată pentru tine-i ca-n basm,
Vorbind în versuri pure eminesciene,
Cerul frumos şi molatic cu aticism,
De împărat epigon trece prin vene.

Legea iubirii este scrisă cu steaua,
De pe cerul arătînd ca şi-o hîrtie,
Scrisă duios agale-n ziua a noua,
Legile de iubire aşezate în poezie.

Sufletul trupesc cu stropi din cer,
A noastră fiinţă cu acte duhovniceşti,
Scrisă cu pana viitorului atît de ager,
Ca secundele ceasului cînd gîndeşti.

Al tău trup este ca şi grădina Domnului,
Cu interzis şi ai voie pentru fiinţa creată,
Sînii sunt fructele interzise bărbatului,
Şi apropierea e să faci o boaţă.

Ticăitul de la ceas este ca ceea a inimii,
Sufletul-mi este ameţit de-a ta frumuseţe,
Ochii albaştrii ca mare atlantică a vremii,
Buzele cărnoase şi roşii ca fructul de alteţe.

Capul parcă-mi e gol ca nasturele de la cămaşă,
Mă simt uşor în zbor cu aerul de amor,
Sunt un fir de păr de-al tău bălai de crăiasă,
Dintr-un basm cu final şi puţin umor.

Iubirea eternă supusă pe inima ce bate,
În al nostru trup cu atît de multe păcate,
Bătăile ei vor fi sărutările cu acceptabilitate,
Iar iubire-i eternă şi nu pe bucate.

Cuvintele noastre are forţă neînchipuită,
În suflet şi în a noastră inimă cu rimă,
Agale ca inima să nu devină agitată,
Amuru-mi atît de verde la a mea inimă.

Glasul este vocea al nostrului suflet,
Surîsul stelelor mă învaţă în noapte,
La al nostru suflet nu-i trebuie bilet,
Pe cînd femeii îî trebuie fapte.

Ce-i-ubirea şi demonul care pândeşte ?
La mica greşeală să rupă amorul,
Ce s-a înfiripat în sufletul de poveste ?
Cu vorbele înţelepte cele celeste.

Viitorul este căciuliţa la al meu destin,
Femeia care te îndeamnă a iubi,
Ori a face ce nu-ţi închipui anticreştin,
Femeia face bărbatul de-a zîmbi.

Ce va sosi pe ale sale picioare scurte,
Cu braţe lungi cu fapte necuvenite,
Unele rele şi bune fără de moarte,
Gingaşă viaţă pare cam departe.

( 2010, 15 octombrie )