octombrie si tu

Te port încă o toamnă, mereu la mine-n gând

Te port de pretudindeni, absurd-agonizând…

te port într-un octombrie cuprins de mărăcini

ca și-amintirea-ți veche ce-i plină de rugini.



te port cu înc-o ploaie de fulgere izbind

și sufletu-mi-se-nchide de-al tău surâs murind.

Parfum de mucegai, lavandă si migdală

Se-nchesuie-n privirea de seară-autumnală.



Te port in versuri triste și reci de despărțire

Aș vrea să zboare vântul pierduta mea iubire

Mă răscolesc aievea amarele săruturi

Chemându-mă frenetic-napoi la începuturi.



Te port ca să nu port mai grea altă povară

Acum mă simt degeaba pierdută și murdară.

Te port pe o-buză vână, pe-un sân ne-acoperit

hai sa-mi ramai cu toamna pierduta-n infinit…