Oh, vara

Sidef în bucle albastru-l traversează lin...
O dâră de clăbuc de pasăre d-argint îl întretaie.
În verde-negru cântece d-iubire și suspin
Se-ntrepătrund, într-un ison complex, de aripi în bătaie.

Coroane negru-verde sunt boxele de-nalte,
Totul e ”live”, soliștii au diverse timbruri...
D-asculți, inima-n piept începe să-ți exalte;
E corul unicat de zeci de tonuri și suave stiluri.

Soliștii, cât o floare sau cât un pumn, mai mare,
Fac salturi nesfârșite de pe un ram pe altul,
Se cheamă la iubire prin crengile d-umbrare...
Se-mperechează, încercând apoi, tot mai înaltul.

Spectacolul de vis e zilnic, timp să-l ai, s-asculți...
E totul gratuit, biletu-i costul dorului, simțire...
Actorii se tot schimbă, îs mulți, sunt tot mai mulți;
Vor să-ți ofere totul, ce-au și pot, spre nemurire.

Adesea iese-n zbor, din umbra-n labirinturi,
Vis, frumusețe vie, ce doar natura-i stoc;
Cu piciorușe fine, mici, mai mici, părând chibrituri
Și cu căpșorul veșnic în mișcarea de ”non-stop.”

Culori și glasuri se transmit pe zeci de mii d-antene
Și fiecare-nsoțitor de viață are un partener...
Se gudură vioi, bătând din aripi, tremurând din pene
Unindu-se prin cioculețe, pliscuri, d-un ritual-mister.

Și este cald, tot cald, mai cald, torid de soare,
Adie vânt alene, arar, într-o frugală briză...
Privesc întins albastrul de azot pierdut în depărtare;
Nu mai gândesc nimic, nimic, sunt scos total din priză.

Am bustul gol în iarba rece ce-mi dă pielii prurit...
Mi-e lene să mă mișc și să respir... oricum e-nvoluntar;
Sunt parte din natura ce-i tablou cu peisaj teluric...
Mă uit cum o furnică, iată, își transportă un bondar.

Tresar, am ațipit, sunt ud de-o caldă apă
Pe trupul înroșit, pâraie am și lacuri în sclipiri.
Prin iarba de ecran apare-n zări fuior de fată...
Se pare că-s dator de mult...de mult... să răsplătesc iubiri.
10.06.2010