Până la capătului pământului

Vreau ca această floare din Rai,
Este frumoasă cu nu s-a mai văzut...
Unde ?
În această viaţă pământească.
Că ea este femeia ce-o iubesc,
Peste tot în lume s-o plantez,
Ca fiecare ţară,
Ca fiecare continent,
Să existe astfel de specie femeiască,
Numită – Femeia eternă -.

Femeia eternă,
Femeia eternă,
Să existe la fiecare bărbat,
Şi s-o protejeze bine,
Ca să ţină la inimă.
Da ! Aşa este !
Cine ?
Femeie eternă.

Până la capătul pământului,
Aş merge să te caut,
Oriunde ai fi în lumea,
Până la capătul pământului,
În oarecare ţară,
Până la capătul pământului,
Aş trece fără frică,
Cu gândul ce-i la tine,
Până la capătul pământului,
Prin apa mării plină de rechini,
Chiar dacă aş fi rănit, iubito,
Nu mi-ar păsa, fato,
Tot te-aş căuta pe tine,
Până la capătul pământului,
Până la capătul pământului, iubito,
Când iubirea pentru tine, iubito,
Este cât viaţa de înger,
De înger, iubita mea,
Dacă nu te-aş găsi, iubito,
Viaţa mea s-ar schimba.

Până la capătului pământului,
Să merg, să nu fii în Rai,
Să merg, să nu fii în Iad,
Până la capătului pământului,
Ce totul-i omenesc, iubito,
Pe unde tu calci uşor, fată frumoasă,
Până la capătului pământului,
Până la capătului pământului.

Ce-am fost înconjurat,
Înconjurat de mii de stele,
Până la capătului pământului,
Unde ai putea,
Unde ai putea, să fii tu, iubito ?
Până la capătului pământului,
Unde ai fi putut,
Unde ai fi putut, să fii ascunsă ?

( 2011, 09 februarie )