Pana tarziu...

Privesc adesea pe-nserate
Cu ochii calzi si lasatori,
Pe geamul vechii mele case
Asemeni unui visator.

Si stau ca martor al sperantei
De la apus la rasarit,
In pragul rece-al ignorantei
Dintotdeauna dusmanit.

Incerc sa fac din ploaie,soare,
Dar fara sprijin este greu...
Intinde-mi doar o mana care
Va fi cu mine-n timp,mereu.

Iar de ai dubii,cearta luna
Ce ne-a vegheat si in pustiu,
Dar crede-ma,iubirea-i una!
Doar tu si eu...pana tarziu.