Parcă era, …ba nu era…

Clipeau tăceri târzii de lună plină
şi-mi licărea sub pleoape-o fantezie
că din lucirea moale, cristalină
sub umbra unui ulm de poezie
prindeam ecouri ce vibrau …de tine
răstălmăcind nesăţios simţirea,
da-n ea zvâcnea doar teama ce reţine.

Parcă era, …ba nu era iubirea!…

În visul mut orbecăia mirarea.

Străine lacrimi mă ardeau prelinse
când, sfărâmându-mă sub tălpi, uitarea
te-ndepărta pălind prin neguri ninse...

Fugeau cu tine brazii şi cărarea
şi… m-am trezit cu braţele întinse.