Pierduta

Ma trezeam adesea intr-un straniu strain
Si ma-ngrozeam de tot ce-nseamna fiinta mea.
Incet,incet uitam de acea copila pura,fara de venin
Si de ochii limpezi pe care-i aveam candva.
Vedeam cum lumea imi fugea de sub picioare
Si cum ochii care ma priveau,ma ocolesc.
Uitam ce-nseamna zambete si lacrimi de iubire
Si de-acele aripi,care ma-naltau ceresc.
Eram o vipera cu sentimentele-necate in venin
Si purtam in suflet o friguroasa iarna.
Nu mai credeam in soare,stele sau destin
Si ma orbeau mereu culorile florilor de primavara.
Dar m-am nascut din nou,intr-o alta fiinta...
Sa fie oare sansa unui nou inceput,
Pentru un om care traieste o singura viata,
Dar in care de-atatea ori el s-a pierdut?