Plouă pe strada vieţii mele

Plouă în şiroaie pe strada vieţii mele,
Cu dor de tine,
Eşti atât de departe de taina prezentului meu,
Încât toate ferestrele speranţelor
s-au închis pe fruntea mea,
plină de sudoarea furtunii,
ce curge valuri de suspine,
încât nici măcar nu vei şti
de furtuna unei singurătăţi,
Iscată parcă din seninul,
Viselor unde erai trandafirul speranţei mele,
Udat acum, cu lacrimile dorului,
Ce nu poate fi învins niciodată
De zorii sărutului tău
din lumina de amurg a revederii
ce păleşte uneori atunci când,
îmi tremură mâna Destinului,
Pe fotografia roasă şi îngălbenită
De ruginiul toamnelor din sufletul meu.