Poezia

Au trecut ani fara sa iti simt lipsa,
Sau asa cred,nu prea am stat sa ma gandesc,
Tu ai fost picul ce mi-ai starnit dorinta,
Din vina ta eu am simtit ce-nseamna sa iubesc.

Si,totusi,te-am uitat printre atatea foi manjite
De pixuri ce,de multe ori,nici nu scriau,
Cuvinte se-mpleteau,adeseori nepotrivite.
Si ma hraneam din frumusetea ta si neputinta mea.

Si ma gandesc cat se frumos era odata,
Ne impleteam visul si dorul la orisicare pas,
Tu imi scriai durerea ce imi batea la poarta,
Si cantecul,si dorul,si vocea fara de ragaz.

Si pasii ce imi fugeau spre drumul fericirii,
Chiar de stiai ca maine am sa plang,
Tu ai simtit ce cruda-i clipa despartirii
Si-ai scris din nou,ca sa n-o uit.

Acum,ca ma gandesc la tine
Ma ia in dor nebun si-ncerc sa te-nteleg,
Dar cred ca stiu...tu,simpla poezie,
Ai fost,esti si vei fi mereu un vis etern.