Pumnii sufletelor

Aş zdrobi,
întreaga durere
din pumnii sufletelor
noastre,
izvorâtă din pulberea stelară,
a cărei amintire,
nu s-a stins,
de când supernova,
Destinului nostru,
a spart timpul,
în cioburile existenţei,
ca întregul din noi,
să fie în doi.

Pentru ca Dumnezeu,
să poată modela,
ţărâna privirilor noastre,
pe roata sorţii,
învârtită de divinul Fiinţei,
din speranţele noastre,
de a ne mântui,
cu focul veşniciei,
Pasiunea.