Ratacind mereu...

Ratacesc pe cararile vietii
Ma caut fara odihna pentru a ma regasi
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:Unde sunt,Doamne?
In tacerea mea launtrica,
Ma intreb pe mine:Pe unde ratacesti?

M-am pierdut in copilarie
Cand ma intebam nestiutoare:
" Ce e viata?"
Si m-am regasit
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin,de piersic si cires,
In poienile pline de ghiocei,
Apoi,in albul pur al lacramiorelor
Si in cupele presarate cu aur,ale crinilor.

M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.

M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer,
Pentru a cobori,apoi, in abis.
Si zi de zi,an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?

Acum ma caut din nou,
Ca in copilatie si tinerete.
In tacerea fiintei mele,strig.
Chem numele lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Pe care sa merg,
Pentru a ma regasi.