Romanţa amorului mut

Te văd !
Tu eşti ?
Sper să nu fii tu !
Imaginaţia să-mi joace feste,
E-adevărat ?
E-adevărat, femeie dragă ?
Cum s-a întâmplat ?
Ce ce ţi-am greşit ?
Te-am supărat cu ceva ?
Te-am agresat ?
Nici o palmă nu ţi-am dat,
Nu-nţeleg, de ce erai cu alt bărbat ?
Mhhh ! Pe mine m-ai uitat ?
De mine nu ţi-a păsat ?
Pe mine m-ai aruncat ?
De ce ? Pentru ce ?
Pentru amorul adânc altui bărbat ?

De ce, Doamne ?
De ce, Doamne tocmai mie ?
Spune-mi, femeie ?
Spune-mi fără ocolişuri,
Spune-mi tot ce ştii...
Dar fără minciuni, ci doar adevăr,
Acum ai încredere în altul ?
În mine nu m-ai ai încredere ?
E sunt de domeniul trecutului,
Eu sunt o veche poveste ?
Mhhh ! Sau un coşmar ?
Spune-mi, femeie ?

Mulţi bărbaţi ai mai rănit,
Inima-mi spune că, te simte...
Te simte, atît de bine, iubita mea,
Sau fosta mea iubită,
Nu ? Aşa crezi tu !

De ce zâmbeşti ?
Am spus o glumă bună ?
Spune-mi, de ce ?
Ne-am împăcat ?
Vrei să fim din nou împreună ?
Deşi, eu nu cred aşa ceva,
Te iubesc !
Inima mai bate pentru tine,
Chiar dacă tu o persiflezi,
Mă doare !
Mă doare amorul tău mut,
E mut faţă de mine,
Plâng ! De ce ?
Nu mai pot, oare de ce ?
Dar tu mai ştii după câţi ani?
Noi ne-am despărţit acum,
Mai ştii ?
Mai ştii, fostă iubită ?
Când noi ne-am cunoscut
şi ne-am plăcut şi am rămas
împreună ca un cuplu.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Te vreau, lângă mine,
Te vreau în pat,
Te vreau în vis,
Te vreau, te vreau,
Te vreau peste tot.

Tu, nu vrei !?

( 2010, 27 noiembrie )