Scena Vietii

Pe scena vietii toti suntem actori,
Si roluri noi interpretam mereu,
Sa fim adevarati sau mistificatori,
De-ar fi s-alegem, ar fi foarte greu.

Copii fiind destinul ne-a impins,
Sa abordam un rol sau altul,
Si ne mintim ca rolul cel indus,
Ne reprezinta telul, visul, faptul.

De frica si rusine construim,
O carapace ca sa ne ascundem,
Sa nu se vada ceea ce suntem,
Sa nu se stie care cruce ducem.

Daca-ai patit candva de mult un lucru,
Ce-ar ingrozi ori si ce suflet bun,
Chear de-ai ajuns tortionar la randu-ti
Opreste, paraseste acest drum!

De nu o faci la timp cu siguranta,
La rolul rau pe care-l joci acum,
Vei aduna trudind intreaga viata,
Si altele ce-ti fac sufletul scrum.

Daca nu poti fi responsabil,
De nu-ti accepti destinul pe deplin
Scateia pura ce ti-a dat Divinul,
De RAU va fi mancata ca la un festin.

Si nu-i pacat mai mare-n lumea asta,
Nimic nu poate fi mai desantat,
Decat sa lasi Scanteia pura, minunata
S-ajunga sigur in noroiul Necurat !

Menira-n asta lume pentru o fiinta
E sa sporeasca ridicand mereu
Scanteia sfanta, pura, de credinta
Pe care a sadit-o-n fiecare DUMNEZEU.