Schimbarile vulcanului omenesc

Acolo sus, intre norii albi, desi si transparenti,
Sta si isi petrece timpul vulcanul cel fierbinte, ce intunericu-l inghite.
El e plin de suferinta si ura omeneasca,
Fiindca toate-acestea domina in lumea noastra.

Durerea si invidia, ce s-a invrajbit in lume,
Va pune-odata si odata un capat mare si nu va fi pe bune.
Vulcanul se va transforma intr-o bomba atomica, va exploda,
Si-atunci nimic nu va mai importa in viata mea si a ta.

Si cind lava cea care nu poate fi incetinita,
La fel ca singele fierbinte, ce curge dintr-o rana adinca.
Eu tot voi repeta, voi repeta fara-ncetare,
Ca-n viata asta scurta, durerea loc nu are.

Si ca-ntr-o buna zi, frumoasa si cu soare,
Cind vom privi in doi la rasaritul ce apare.
Vulcanul iar se va pustii, de-acel negru intuneric,
Si se va umple de o noua inviere, a dragostei tacere.