Scrisoarea sigilată III

„ Foaie dulce, foaie acră,
De iubirea noastră sacră,
Nici un liberal nu ne desparte,
Iubirea noastră e aparte,
Scrisă într-o carte eternă,
Cu litere de lucernă „

Toamna ce a venit, iar vara tocmai a plecat
repede şi criticat.
Pomii par ca de crăciun şi frunzele sunt globuleţele
ce seamănă ca stelele.
Afară-i noapte şi genele mi-s obosite,
Care-mi redă o anumită personalitate,
Înmoi stiloul în călimara de cerneală,
Pe fila parfumată în a sa rânduială.

Pentru a-ţi scrie această scrisoare în pripeală,
Aţi aşterne cuvinte de dor şi-o mică bănuială,
Cu amintirea dulce în a noastră rânduială,
Şi cu timp a ne face a noastră orânduială.
Că, eşti cu băietul acela două case mai încolo,
Sper, că acestă bănuială nu-i adevărată, acolo
În aceea mahala şi simt că încă sunt iubirea ta,
Şi aminteşte-ţi că, de mine nu eşti uitată.
Ascult la radio aceste bazagonii de aceşti liberali,
Aceşti politiceni fără simţ şi cu multe boli,
Liberatea de-a spune ceea ce simţim noi,
Şi de caracterul meu de-a mă binevoi.
Despre toată, politica cu puncte diavoleşti,
Cu osteneala şi răbdarea o să găseşti,
Patima inimii care le aştern pe hârtie,
Cu gândul la tine şi planul ce mi-l croiesc,
A mă căsătorii cu tine să fie pur românesc,
Şi puţin din acele basme cu tinereţe fără bătrâneţe,
Şi puţin cum te-ai visat de-a fii mireasă de frumuseţe,
Vremea preţioasă trece ca ceasul vechi de pe birou,
Şi valoros ca aurul sufletului a unui mare erou,
Sângele sălbatic care fierbe în mine pentru tine,
Trupul, sufletul, inima şi dragostea mea îţi aparţine,
Iubirea ce ţi-o port este în buzunarul îngerului meu păzitor,
Dar fără tine, iubito eu mă simt îngrozitor,
Zi de zi am construit cîte o fărâmă de curcubeu,
Ca bogăţia din cuvintele tale din cele lui Dumnezeu,
Prin hăţişul de zăbrele moi al părului tău bălai,
Aseară te zăresc pe cer în timp ce dormeai,
Păreai reală, atât de reală parcă eram lângă tine,
Chipul tău era de-un înger cu certitudine,
Îţi atingeam părul şi cerul se umplea de scânteii,
Ne contopim într-o tăcere mută cu multe bucurii,
O mîngîiere caldă, caută în tine forţa de-a merge,
La chipul tău a clipelor senine ce vor decurge…

Mi-au rămas decât amintirile, momente frumoase
Când am fost împreună şi când cercelul îţi dispăruse,
Nu privesc înapoi, las timpul să decidă pentru noi,
Amintiri, speranţe, gânduri pentru amândoi,
Suntem înconjuraţi de minciuni şi oameni falşi,
Cel mai important că eu şi tu să rămânem acelaşi,
Dezamăgirea va lăsa mereu o rană enormă deschisă,
De un lucru urît şi indiferent cine-ţi este aleasă,
Indiferent că-i din dragoste de suflet ori părintească,
O, scumpă femeie, o, scumpă floare boierească,
În fiece sară să mă visezi cum te visez pe tine,
Tot ce este al meu, sufletesc şi material îţi aparţine,
Femeie dulce a noastră iubire-i este o mică poveste,
Pentru mine eşti o carte plină de multă abilitate,
Despre ce simţi despre mine, o, minunată femeie,
Dar îţi spun că, eu la al tău suflet am cheie,
Nimeni nu se poate apropia de sufletul tău, femeie
Deoarece, ţine minte o să iasă o mare scânteie,
Adânc în pieptul dragostei mele, femeie dragă,
Când dimineaţa se iveşte-n tine dorul, lungă
Pe clape răsunau notele-n noaptea viselor,
Să-ţi cânt balada veche a doamnelor…
Ca tine, femeie minunată-ntre femeii,
Smaraldul ce slipeşte din ochii tai, îmi aduce bucurii,
Cînd nu ţi-am spus că te iubesc – femeie dragă -,
Dacă cineva ar veni şi ar spune ceva urât de mine, tu neagă,
Gîndul mi-e la tine, frumoasă fumeie şi-mi e greu,
Cu tainică uimire alături de tine, la bine şi la greu.

Iubito, mâine mă duc la cimitir la mormântul mamei,
Care voi merge mult, pe diverse străzi şi pe alei,
Ai duce nişte florii şi ai aprinde lumânări de lumină,
Ai iubitei mele, mamă frumoasă şi numită Marina,
Doar când mă gândesc lacrimile-mi curg pe obraz,
Mă şterg la ochi şi mă duc la bucătărie la aragaz,
Pentru a-mi face un ceai de fructe pentru a-mă calma,
Mirosind atît de frumos şi elimânând o anumită aromă,
Deoarece dorul de tine şi a mamei mă face uneri slab,
Iar, alteori foarte puternic ca un taur sau ca un arab.
Secunda cu secunda trece ca apa din izvorul iubirii,
Pentru a te revedea numărând picăturile ploii.

La sfârşitul acestei scrisori sigilate, îţi spun
Dulce domniţă frumoasă că, ne vom vedea de ajun,
Îţi promit pe ai tăi ochi albaştri ca cerul şi marea,
Abia aştept a te revede, pentru aţi putea fi alăturea,
De tine, femeie dulce ca mierea de albina lucrătoare,
Îţi mărturisesc, foarte sincer inima-mi bate foarte tare,
Când mă gândesc la tine.

( 2010, 25/26 octombrie )