Sărutul

La care patimă de sărut,
Te-ai închinat Doamne,
Atunci când ai dat păcatului Iubirea,
Spre nuntirea deşertăciunii şi disperării
Acestei pagini din viaţa Timpului nostru?

Cine s-a închinat vreodată la păcat
Şi cine la sărut?
Simţind sfinţenia din sacralitatea,
Infinitului ce uneau,
Patimile devenite pasiuni.

Câţi pot crede uitând de iubire,
Cine poate înţelege ruga
Către Tine Doamne,
Fără să iubească sărutul,
Care ne-a dat viaţă,
Înfruntând Destinul durerii?

Părul stelelor răsfirat,
Sub ştreaşina speranţei tale,
Sărută prin eternitatea din tine,
Măreţia Clipei.

Încotro aş merge dacă aş cunoaşte
Adevărul morţii fără să cunosc
Pacea sărutului ?