Suflete pereche

Cu toţii ne dorim Marea Iubire
fiindcă suntem clădiţi în acest sens.
Folosim atât de adesea
expresia aceasta a sufletelor pereche.

Cu toţii ne-o dorim adevărată,
fiindcă am vrea
ca atunci când ne găsim,
cu adevărat sufletul pereche,
să se termine definitive,
acest zbucium continuu,
care este propria noastră existenţă.

De fiecare dată rezultatul vine crud şi exact.
Zbuciumul vieţii noastre nu se va termina
niciodată atât timp cât vom trăi.
Atunci mai avem nevoie
de sufletul nostru pereche?
Oh, da voi răspunde eu fiindcă acesta
este albia în care curge
fluviul vieţii noastre
dint-o altă realitate transcedentală,
acesta este nesfârşitul
pe care se sprijină
orizontul inimii noastre
în alte vise sau realităţi transcedentale.


Sufletul pereche
este ceea ce aspirăm noi
şi am vrea să înţelegem despre noi,
este ceea ce considerăm,
a fi perfecţiune,
puritate şi nemărginire
la propria noastră fiinţă.



Paradoxal toate aceste minunate dimensiuni,
pe care le dorim fiinţei noastre,
lipsesc cu desăvârşire,
fiind o speranţă,
un vis despre perfecţiune ale acesteia.

Atunci această speranţă şi vis de perfecţiune
se materializează în viziunea
pe care o avem despre sufletul nostru pereche.
Mai mult decât atât,
chiar dacă avem impresia
că ştim ceea ce ne-am dori
ca fiind perfecţiune,
aceasta rămâne de fiecare dată
doar o simplă impresie falsă şi atât,
fiindcă atunci când se produce
evenimentul unei Mari Iubiri,
realizăm că de fapt
ceea ce credeam noi
despre perfecţiune este fals,
iar ineditul,
dat de noua imagine
despre perfecţiune
transpusă în iubit sau iubită
ne dă acea trăire intensă de dragoste sufocantă,
tocmai fiindcă aflăm noul nostru etalon
despre perfecţiune care devine astfel
întodeauna mult mai superior celui vechi .


Toate acestea se pot produce
şi atunci când cele două suflete
nu sunt suflete pereche?
Ce anume sunt sufletele pereche
atât de des invocate?
Chiar există aşa ceva
sau este doar o fantezie folosită deseori
pentru a atrage într-un fel sau altul partenerul?
Răspunsul meu este ca Da!
Există suflete pereche.
Cum Binele are perechea sa în Rău
şi frumosul în Urât,
cum noi gândim pe baza
unei logici bivalente
în care sunt etern acele două elemente,
atunci noi niciodată nu putem fi un întreg
atâta timp cât gândirea noastră
este axată pe dualitate.
Atunci fiecare are
un alt suflet alături de care
formează dualitatea respectivă.