tăceri...

n-am spus nimic în ore inegale
în gara nopţii ca-ntr-un vis peren
ninsori zdrobite-n cioburi de cristale
luceau în părul tău… ultimul tren
pleca în iarnă dintr-o altă lume
într-un destin străin şi nefiresc
n-am spus nimic şi n-ai rostit vreun nume
de care aş putea să-mi amintesc
rămas în noapte ca-ntr-un fel de umbră
tăceam ştiind că-n cer un zbor s-a stins
n-ai spus nimic şi n-ai privit în urmă
doar sufletul de gheaţă mi-ai atins