Tacla cu un amic poet (1)

TACLA CU UN AMIC POET (I)

"Femeii care imi va spune ca ma iubeste
I-as smulge vorbele din gura
Cu dintii mei de plug de aratura..."
........................................................
EU:
Salut, domnu' Minulescu!
(N-aud nimic, doar o tacere deplina!)
..........................................................
Deodata, un glas (EL?):
Ce-i, cine ma deranjeaza dupa atata amar de vreme,
Cine-i asa nebun?
EU:
Stai, stai... nu te enerva! Scuze de deranj, dar.... nu-s nebun!
EL:
Nu zau? Eu cred ca esti, daca ma scoli acum,
cand eu dormeam asa de bine, de zeci si zeci de ani!
EU:
Bine, bine.... scuze, inca odata! Dar daca totusi te-ai trezit, hai vorbeste un pic cu.... nebunul, cum l-ai numit!
EL:
Bine, mai nebune! Da-i drumul, ce te apasa! Hai ca-mi esti un pic simpatic, stii, si eu eram putin... nebun la viata mea!