Tacla cu un amic poet (5)

TACLA CU UN AMIC POET (5)

EU:
Mai stai o clipa, mai vroiam sa te-ntreb de ce ai vorbit totusi cu mine, daca zici ca oricum raman un prost si n-o sa fiu niciodata asa smecher ca tine?
EL:
Eu am vorbit cu tine? N-am scos o vorba! Nu ti-am spus ca ai vorbit singur, tu cu tine!
EU:
Si tot ce mi-ai spus nu era adevarat?
EL:
Ba da, era! Dar eu n-am scos o vorbulita! Toate raspunsurile le-ai citit printre randurile versurilor mele si daca vrei mai multe, citeste-le de mai multe ori si ...mai bine!
EU:
Bine, bine...atunci du-te cu domnul inapoi in lumea ta! Ciao!
EL:
Omule, n-ai inteles nimica. Eu n-am parasit lumea mea nici o clipa. Eram tot timpul acolo! Numa' tu ai vorbit singur si ai incercat sa-ti bagi nasul in ea!
EU:
Incep sa cred... ca ai dreptate!
EL:
Pai sigur ca am si apropos... lumea mea, ..nici nu exista!
EU:
Nu exista?
EL:
Sigur ca nu! Eu nu-s Eminescu, sa am si eu Nirvana mea unde sa m-ascund! Nu dom'le eu zac aicea in pamant si sufletu-mi zace cu mine!
EU:
Deci credinta in lumea de apoi e...
EL:
O gogoasa!...
EU:
Mai, da necredincios mai esti!
EL:
Pai cum sa fi fost altfel, cand eram un mare pacatos, crezi ca ar fi fost interesant, toata ziua sa ma spovedesc? Nu, nu!..Un pacatos ca mine zace in pamant si...zace bine!
EU:
Dar totusi credeai cumva in Dumnezeu, ca te rugai la el, te-ai si spovedit cateodata si iincercai sa te intalnesti cu el "pe scara sufletului tau"...
EL:
Da, ai dreptate, dar numai cateodata...cand mi-era mai greu...
EU:
OK, deci erai totusi un om ca toti oamenii, dar cu mult talent si...multe intrebari..si nu la toate ai gasit raspunsuri...
EL:
Cam asa, zici tu si cred ca ai si inteles...cate ceva..poate cam putin. ..dar merge... se accepta! Si acuma CIAO! Zau!
EU:
OK, Ceao si mersi ca pan' la urma, ai fost ceva mai binevoitor cu mine!