Tăcere de criminal

Afară-i toamnă,
Şi este noapte,
Vântul bate, bate vîntul,
În acestă noapte,
Care-i atât de friguroasă,
Cineva a intrat pe fereastră,
Chiar la al tău dormitor,
Tu, erai în al tău pat,
Şi dormeai ca o prinţesă,
Şi mă visai pe mine.

El a intrat agale,
Fără a face zgomot,
Era un amărât de hoţ,
Care vroia să fure ceva,
De la a noastră casă,
Care am primit-o cadou,
De la tatăl tau, socru meu.

Intrând te-a văzut în pat,
Aşa că se mişcă încet,
Şi îţi fură bijuteriile tale,
Cele cadou de la mine,
Şi dă cu mâna peste o vază,
Şi ea cade şi se sparge,
Tu te sperii şi te ridici,
Te ridici foarte brusc,
Şi intrebi dacă-i cineva,
În al nostru dormitor.
Te ridici din pat uşor,
El sub masa s-a bagat,
Şi tu nu ai văzut nimic,
Şi el apare în spatele tău,
Şi te loveşte în cap,
Şi cazi lată pe jos,
El fuge, fuge, fuge.

Anna, eşti bine?
Anna, de ce nu răspunzi?
Anna, ce s-a întâmplat?
Eşti lovita la cap,
Anna,Anna,Anna.
Sper că nu ai decedat,
Şi nu m-ai lăsat,
Te rog, te rog !
Te rog, Anna.

Timpul a trecut,
Ca secundele de la ceas,
Salvarea a venit,
Şi mi-a spus uşor,
Că le pare rău
Şi nu se mai poate
Face absolut nimic.
Ea a decedat
În acel moment.

Anna, Anna, Anna,
De ce, de ce ai plecat?
De mine nu ţi-a păsat,
Anna, ridică-te, ridică-te,
Anna, spune-mi că eşti bine,
Anna, nu-mi face asta !

Poliţia mă sună pe telefon,
Şi îmi spune ceva…
Care mă face bucuros,
Criminalul-i prins şi arestat,
Şi el nu-i decât tatăl ei,
Omul care i-a dat viaţă.

( 2010, 20 octombrie )