TE- AI DUS...

TE-AI DUS…

Te-ai dus
Si nu mai vii…
Te-ai dus
Si nu-mi mai scrii…
Doar o data as fi vrut
Ca sarutul tau fierbinte
Doru-mi sa-l alinte,
Ca sa am ceva de tinut
O viata întreaga aminte…
Si nici nu ti-as mai fi cerut
Sa pronunti cele doua
Magice cuvinte,
Daca-n ochii tai umeziti de roua
As fi citit aceleasi simtaminte…
Te-ai dus
Si ai luat cu tine
Magia clipei care nu mai vine,
Iar viata, pentru mine,
E iar la fel de banala,
Cum era si înainte
De întâlnirea noastra exceptionala.
Asadar, de ce m-as plânge
Ca inima mi se frânge?
A fost… cum n-a fost sa fie,
Dar a fost ca o vulcanica eruptie
În adâncul unui ocean de tragedie…

26 februarie 2012