Te-am iubit mult...

Te-am iubit odata…

Te-am iubit odata…
Si-ti scriam zilnic poezii,
Crezând ca vreodata
Si tu ma vei iubi…

Te-am iubit odata…
Si ti-as fi scris zilnic melodii,
Crezând c-asa, vreodata,
Si tu ma vei iubi…

Dar fiindca nu-s compozitor,
Nu ti-am scris nimica…
Desi muream de dor
Si-mi place muzica…

Am compus… doar poezie,
Care mi-a frânt inima,
În loc sa-mi devieze mie
O raza din iubirea ta…

Te-am iubit odata mult…
Nu stiu dac-acuma as mai putea
Sa te iubesc si sa te-ascult,
Chiar dac-acuma tu ai vrea…l

Te-am iubit odata mult…
Dar acum am obosit
Sa te iubesc si sa-mi ascult
Inima, ce-mi soptea necontenit:

„Iubeste-o cât traiesti
Pe femeia asta…
Fiindca alta nu mai gasesti
Care sa-ti frânga inima…

Daca i-ai mai da si alteia
Ceva din inima ta,
N-ar mai ramâne nimic din ea
Si n-ai mai putea nici respira…

Si, de unde-ai sti
Ca alteia nu i-ar reusi
Sa-ti franga iarasi inima
Sau ce a mai ramas din ea?“

Of inima, ciutura sparta,
De ce nu te poti schimba
Si-nsfârsit renunta
La o iubire desarta?

De ce oare i-a reusit
Doar uneia ---
Desi nu m-a iubit –
Sa-mi rupa inima?


Martie 2012