Te mai aud

Rerstrişti de gânduri mă scaldă ca un val
O lacrimă mai udă fila din caiet…
Tot ce am scris îmi pare acum banal
Şi mi-e străin acest gol subiect.

Vreau azi să pun în coli nefolosite
Povestea ce scânteie-n mintea mea,
Dar fără rimă parcă-s vorbe-nfipte
Ca nişte ace într-o peruzea.

Se duse muza pe o potecă a nopţii
Şi creierul în alb mi l-a ‘mbrăcat
Doar nişte clopoţei la catul porţii
Îi mai aud în capul meu plecat.

Stau şi mă-ntreb de-a fost cândva poveste
A fost a noastră sau a altcuiva,
E-aşa târziu şi prea tăcut îmi este
Tot ce răsare azi în calea mea.

Undeva-n ieri mai murmură şoptit
O voce tandră ce mi-o amintesc
A fost ceva şi chiar de-a amuţit
Te mai aud spunându-mi “Te iubesc!”