Tristia

TRISTIA

Nimica nu-i pentru vecie...
Nici macar întreaga omenire,
Iar în viata unui singur om,
Nici macar o singura iubire.

Nu anii tai de viata,
Ci viata din anii tai
Zic unii ca ar conta...
Cred cei ce zic asta...
Sunt cei mai rai..

Conteaza anii în care
Primesti si daruiesti iubire
De orice fel, dar si cei de asteptare,
De dor, de suferinta si de pribegie,
Ce ne-nvata adevarata ei valoare.

"Toate-s vechi si noua-s toate..." --
Sa înteleaga asta cine poate!
Suntem o micime infintesimala
Aparuta întâmplator în univers?
Ori este universul o creeatie întâmplatoare
A unei inteligente superioare?

Unde suntem atuncea noi,
Fiecare în parte, în ecuatia asta?
Suntem doar o infinitesimala oarecare,
Dar purtatoare a inteligentei universale,
Fara care am fi doar animale întâmplatoare?
Sau suntem si noi purtatori ai ecuatiei universale.
Ca orice atom sau molecula din univers?

Daca suntem purtatori ai ecuatiei,
Nu o vom întelege niciodata...
Fiindca o ecuatie e, prin definitie,
Inteligibila doar din afara ei,
De cel ce a scris-o prima data
Si asteapta înca, poate,
Rezolvarea ei...