Unde erai?

Care sfânt ar fi uitat să creadă,
În Dumnezeul său,
Care iubire nu se pierde
În munţii patimilor din noi?
Atunci poate exista o mărginire
A unui sărut?
Darămite a unui destin al simţirii?

Unde erai,
Pana aripii cu care aş fi zburat,
Mai alături de tine,
Scriind cea mai mare iubire cu ea,
Înaintea Destinului,
Vieţii mele.

Iar tu îngerul de cristal transparent,
În care să cred,
Cum înţelegi apa vieţii,
Oricât de adânc înfiptă,
În simţămintele mele,
Transparente şi pline de iubire?