Uniţi

Vom fi uniţi prin sfinţenia iubirii,
în şi prin Dumnezeul nostru etern.
Şi atunci,
oricât de mult
am realiza deşertăciunea acestei lumi,
şi am şti că vom fi mereu acea stea,
care va arde continuu,
pentru a apărea ca imagine pe o boltă,
a unei lumi,
după ce va fi murit demult,
vom înţelege că toate acestea
şi încă multe altele,
nu au nici o importanţă,
fiindcă între noi,
în noi şi peste noi,
e Dumnezeul acela tăcut,
care nu are nevoie,
nici de imagini sau alte cuvinte
ci doar de iubirea noastră nesfârşită.

Şi vom fi etern,
împliniţi şi hrăniţi
de Dumnezeul iubirii noastre,
ştiind că ne mistuim,
pentru acest Dumnezeu,
care va rămâne etern,
peste timpi sau spaţii,
peste orice deşertăciune,
ştiind că doar El,
acest Dumnezeu suntem: Noi!
Acesta este sensul iubirii noastre,
al sufletelor pereche.

Oriunde am fi,
oricât de departe unul de altul,
acest Dumnezeu al iubirii noastre,
va fi etern cu noi,
fiind împlinirea viselor noastre,
alături de care ne vom plimba împreună,
pe bulevardele pline de roua sentimentelor,
prelinsă pe iarba clipelor,
care se va usca şi ea la rândul ei,
fiindcă orice ai face iarna nu poate fi oprită.

Şi ne vom trezi într-o lume,
unde vom fi iar o stea,
pe urmă vom arde.
doar fiindcă va urma
să ne stingem iarăşi,
pentru a ne putea găsi
ca două suflete pereche
care să viseze la un Paradis,
prin care să se plimbe,
să se iubească,
să se dorească,
să fie bolnavi unul de altul,
să sufere dar să şi tremure de fericire,
de fiorul divin,
pe care ţi-l dă dragostea acea arzătoare,
prinsă de vâlvătaia mistuitoare a pasiunii.