Veşnicul surghiun

Un înger se coboară până-n vis
când tu te-ntorci Evă-n paradis,
de-acolo tu mă chemi cu glas domol,
dar şarpele la sânul roditor...

Eu, amăgit de fructul cel oprit,
de un sărut de dragoste sfinţit,
mă furişez pe lângă Dumnezeu,
dar şarpele la sânul tău mai greu.

Şi caut să te prind, dar tu te smulgi,
şi simt că te voi pierde, că te duci,
doar şarpele mai şuiera acum,
eu - osândit la veşnicul surghiun.