Viata s-a dus...

Viata s-a dus....

Viata s-a cam dus
Si nu stiu cum si unde...
Dar mai am ceva de spus
Si n-am de ce m-ascunde.

Nu ai ce cauta pe aceasta lume,
Daca esti om de omenie:
Nu te iarta sau plateste anume
Nimeni, pentru atâta prostie...

Pare dur asa a spune
Si-mi pare asa si mie,
Dar daca ramîi realist pe lume,
Ajungi la aceeasi deziluzie...

Omenirea nu-i ghidata
De iubire si omenie,
Ci este mai mult ghidata
De interese, ura si invidie-

Iubirea-i doar o faza
A vietii noastre pa Pamânt,
Dar ne-o lumineaza ca o raza
Din nimbul Duhului Sfânt.

Omenia...
Daca avem noroc s-o întâlnim,
Este, ca si iubirea,
Darul cel mai sublim,
Pe care în viata îl primim.

Dar...câta omenie si iubire
Ne este dat sa întâlnim?
Si cât suntem noi însine
În stare altora sa daruim?