Visul

A mai trecut un vis,
A mai trecut un ceas,
Ca iubita ce-o văzui în vis,
Şi amorul acolo i-a rămas,
A fost măreaţă clipă a iubirii,
Ca şi pasul adânc al fericirii.

În palmă gândurile mă-nconjoară,
Despre fata cu părul lung de aur,
Şi glasul ei liniştit parcă-i de vioară,
În vis eram transformat-n taur,
Codru-i un bun prieten cu mine,
Ea, eu şi codru ştim asta bine.

În codru se aude sonate,
Ca să intru să mă cunune,
Cu versuri pline de multă tinereţe,
Şi reuşeşte de face o minune,
Dăm naştere unui prunc frumos,
Şi dorim când-i mare să fie voios.

Trecură trei ceasuri şi noi murirăm,
Pruncul îi mare şi puternic ca-un soare,
Ăsta-i pruncul nostru lăsat, Avram,
Şi lui îi vine rândul ce-nseamnă iubire,
Fata cunoscută seamănă cu mama lui,
Ăsta-i destinul pe pământul visului.

M-am trezit cam supărat,
Vroiam să văd încontinuare...
Cu băiatul ce s-ar fi întâmplat,
Dar la nuntă el moare...,
Şi se transformă într-o floare,
Frumoasă, dar foarte mare.

( 2011, 12 februarie )