Vorbesc de tine doi copii

Vorbesc de tine doi copii
Vrajiti,in joaca lor,
Mi te-au aflat fara sa stii
Si-acum nu mai au somn

Si ce stiu ei ca-mi esti departe
In lumi de doruri pline
Ma roaga,cu murmur si soapte,
Sa povestesc de tine...

Oricum le zic,oricat de multe,
Ei tot mai vor sa stie
Cuvintele-mi cad asternute
In sfanta-mi poezie

Iar ei o roaga,si-o ascund
In ale noptii rochii
Ce ma adorm cu-acelasi gand
"Cat de copii mi-s ochii..."