Poezii de dragoste - pagina 20
Amintiri
O scrisoare uita
Mi-a duce aminte de clipe
De clipele in care ma strangeai
Ma strangeai in brate
Si-mi sopteai lin "TE IUBESC"
"Te iubesc, te voi iubi si te-am iubit"
Te-am iubit cu dor.
Te-am iubit cand ti-a fost greu
Te-am iubit cand radeai
Radeai si eu plangeam
Plangeam ca tie nu-ti pasa
Nu-ti pasa de mine.
Mi-e dor de clipele in care ma sarutai
Ma sarutai si nu-ti pasa
Nu-ti pasa de lume
De lumea ce ne inconjoara
Si vorbea de noi
De noi amandoi
Doi tineri ce s-au indragostit
S-au indragostit din prostia mea de a iubi
De-a iubi pe cineva
Al cel cineva erai tu
Pe tine nu te pot uita
Nu-ti pot uita ochi
Ochii cei blanzi ce-mi zambreau
Din cand in cand.
Ti-era dor de mine
Cand nu ma vedeai
Si ma cautai peste tot
Mi-e dor de acelr clipe
Ce nu le voi uita niciodata
Dar pe tine te voi uita
Voi uita raul ce mi la-i facut
Dar clipele frumoase vor ramane
Vor ramane la mine.
Mă păcălesc mereu c-o primăvară,
-Promisiune-n van de reînviere-
Ca mugurele, fluturi din cocon... Afară
Ies năpădit de mii de premiere.
Cred nejustificat în reînoire
Din aeru-n culori de flori de roduri...
Retrăiesc anual din nou o răstignire
Și mă încânt printre lumini și dulci prohoduri.
Îmi umplu alveolele de-azur
Și parcă zbor făcându-mi fizicul un gând...
M-avânt, mă răcoresc într-un ”sperjur”
De mărturii mințite că-s iar tânăr... Un curând.
Dar totu-i scurt, căci timpul se scurtează;
Parcă de când sunt mare spațiu-i mic
Și zile-s clipe, totul mă presează
Și-ncerc s-ascund în surd orice tac-tic.
Se-nsămânțează lumi în brazde-n vânt
Uitând o vorbă veche din străbuni;
”Că toți suntem o apă și-un pământ”...
Și că-ngropatul nu te naște chiar de-aduni!
Ce bine-i pentru flori și rândunele
Că nu-și fac gânduri, simplu se iubesc
Fără prejudecată... și mă-ncânt, mă pierd în ele
Nebun că vine primă vară, vară... Am sânge cald!... Întineresc!?!
10.04.2011
Atâţia ani mi-aş fi dorit
Să fiu iar al tău iubit,
Să trăiesc ca-n copilărie
Şi nimeni să nu ne ştie.
Pădurea să îmi dea de ştire
Că-ţi sunt singura iubire
De sub soare, de sub lună,
Să fim veşnic împreună.
Din izvorul de pe munte
Unde crestele-s cărunte,
Să bem apă cristalină,
Să scăpăm de orice vină.
Iar sub falnicul stejar
Să ne construim altar
Din dorinţe şi iubire,
Să trăim în nemurire.
Simt sarea buzelor marine
Ce strâng visate amintiri
De soare martor de iubiri...
Îmi simt iubitele-n narine.
Pășesc frugal nisip fierbinte,
Mi-așez dorințe pe cearceaf...
Mă-ncânt în seară de-un taraf
Sperând c-am ”da” la rugăminte!?
Am ten de bronz și cer sub pleoape
Și-ncerc priviri răscolitoare
Să cuceresc fragilă floare
Ce-am întâlnit peste zi-n ape.
Mă tot petrec spre toalete
Să-mi confirm farmec în oglinzi;
”De-am tot ce-n gând tu îmi pretinzi?”...
Miros a spray de violete.
În dans visez la nimfa goală
Și-ating lipit forme dorite
Calde-n tremor, minți ispitite...
Sting gura de un pluș-petală.
Mă uit în jur la străluciri
De chipuri fericite-n briză
Se-nlănțuind de-amor în criză,
Cerșind nocturne năluciri...
Sleit mă-ntorc pe-același loc
Recăutat, pe fin nisip...
Adorm în vuiet, visez chip
De înger se-ngemând cu foc.
Plecase-n zori spre neștiut
-Nici sigur numele nu-l am-
E doar o aventură-n van
Ce nimeni n-o va ști... Trecut!
Îmi topesc gându-n caldă rază,
Privesc talaz nestăpânit...
Am gândul la crâmpei de-o frază;
”Sunt doar a ta, al meu iubit...”...
17.04.2011
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
15.04.2011