Poezii de dragoste - pagina 7
Din chipul tau rasare peste timpuri,
Zile-mbracate-n primavara.
Mirosul florilor pe campuri,
La tine s-au oprit in graba.
Si te privesc razand in soare,
Te-apleci sa rupi o floricica,
S-o pui peste urechea care,
Asculta soaptele de-o clipa.
Vii inspre mine zambitor,
Si ma cuprinzi cu brate calde,
Saruti si parul balaior,
Ce peste umeri cade.
Pe buze te opresti usor,
Sarutul tau e plin de miere,
Cu chipul tau unduitor,
M-atingi si-mi dai placere.
Hello, September!
imi este dor de vara, de graul copt,
De macul din campii
Dar am un dor ascuns in inimioara,
Un dor mai vechi pe care tu il stii...
E cu miros de struguri copti in vie
Si cu parfum de trup infierbantat
Ce-mi ameteste gandul pastrat in curatie
Si mi-as dori cu tine sa-l impart.
Hello, September,
Ce drag imi esti tu mie...
De-aceea iti spun: Hello, September minunat!
E intuneric...geamul e deschis
Iar ploua si intunericul s-a intins.
Cad stropii de sus cu putere
Si eu stau si scriu versuri in tacere.
Un zgomot de tunet incet ma infioara ...
Si inima mi-se zbate incepe sa doara.
Luminarea s-a stins de pe masa
A ramas ea inca nearsa...
E intuneric, parca e rece..
Si prin suflet tristete tot trece.
Ma apuca un dor de iubire
Si as vrea sa-ti mai vad curata privire.
Ma intreb! de ce timpul tot trece?
Si pe unii oameni ii desparteste
Ei pornesc nu pe acelasi drum
In urma lasind doar amintiri si scrum...
E prima toamna-n care mi-e frig
Ma plimb pe strazi, cu fata-n pumni
Ma plimb, punand o intrebare.
Intreba mereu o lume, despre tine pui
Cautand o rezolvare!
De ce am fost eu parasit?
De ce oare-am fost iubit?
De ce mereu in noapte strig?
"E Prima zi din prima toamna, prima zi-n care mi-e frig!"
Si merg pe strazi, sperand ca voi gasi
Si merg, cautand un raspuns in fiecare zi
Si merg pe alei cu fruze moarte
Amintindumi de vorbele tale si de soapte.
Si alteori, ma mai opresc
Stergandu-mi lacrima, caci te iubesc
Si iar incep, si iar sa strig
"E prima zi din prima toamna, prima zi-n ca mie frig!"
De ce nu sunt o floare
Să-nmiresmez puțin
Culoare, s-am candoare...
Perpetuu s-am destin?
De ce nu-s pom, n-am muza
Să dăruiesc inele,
Să mă însor cu frunza
În cânt de turturele?
De ce nu sunt ogor
Să-mi recoltez perenul,
Cu maci să mă-mbujor...
Timp să mi-l fac refrenul?
De ce nu sunt văzduh
Să fiu tot plin de triluri,
S-am zbor ușor, de duh,
Să n-am vămi în exiluri?
De ce nu sunt un nor
Și de mă plâng arar,
Să mă reînalț fuior,
Cum gândul selenar?!
De ce nu-s curcubeu
Să m-arcuiesc spre cer;
Pictat culori de zmeu
Cu suflet giuvaier?!
De ce nu sunt un munte;
Suiș spre infinit?...
Chiar tâmple de-am cărunte,
Apus s-am răsărit!
De ce nu sunt un val
S-ating nud de sirene,
Să mă întind pe mal,
Să mă renasc alene?
De ce nu sunt pământ
Că mă hrănesc cu el?
De ce n-alerg ca vânt
Aiurea, să n-am țel?
De ce nu sunt destin;
Fir de-un buchet, o floare?...
Să-ți storc un fin suspin
În dar, l-aniversare...?!?
29.05.2011