Gaura neagra

Gaura neagra

Astrofizicienii stiu de-o gaura neagra
Înghititoare de materie,
Respectiv de infinte gauri de cest fel…
Daca sunt, sunt de-o vesnicie-ntreaga
Si poate nu-s gauri, ci antimaterie,
Pe care nu stiu daca vreodata
Savantii vor reusi s-o înteleaga…
Pe de alta parte,
Avem destule gauri cu efecte similare
Aicea pe Pamânt…
În unele ne dispar banii ---
Le numim… speculatii –
În altele dispar oamenii
Si le numim mormânt…
Dar gaura cea mai mare
Este cea din sufletele umane,
Din care tot mai mult dispare
Orice omenie si orice duh sfânt…
Ramânând
O pata mare
Înnegrita de interese pecuniare,
De parvenire, coruptie si criminalizare
Ori de mizerie, suferinta si pauperizare,
Careia poate doar iubirea
I-ar mai putea
Reda o dumnezeiasca iluminare…
S-a descoperit acuma
Particula lui Dumnezeu ---
Ce-i drept, cam scump si greu –
Care ar demonstra
Ca de la bigbang încoace
Exista doar materie ,
Iar opusa ei a disparut
Dupa cel moment de început…
Dar nu se stie de ce
Si nici de ce gravitatia s-a nascut…
La fel, nici de ce si când sufletul a aparut
Sau care-i particula lui elementara,
De unde vine si unde pleaca,
Si daca mai exista dupa ce noi am disparut…
Într-o gaura oarecare în lut.

6 iulie 2012

mi-e cam dor (de dragoste… totuşi)

Mi-e dor, mi-e dor, mi-e tare dor,
De câmpul reavăn şi anost,
Mi-e dor de urma de tractor,
Şi de mirosul de compost.

Tânjesc după-un sublim odor,
(Al sărmăluţelor de post),
Nu după damful de sudor
Din urma şefului de post.

Să beau doar apă de izvor,
Nu haşdoio ca-n avanpost,
Ca un rapace nucivor,
S-adun iubiri în adăpost.

Iar dacă tot îmi este dor
Şi plâng în mine ca un prost,
M-aş înrola... conchistador,
Dar numai sub corect glasnost.

N-aş cuceri doar un ogor,
(Nu ar avea chiar niciun rost).
Precum El Cid Campeador,
Aş fi... şi dacă n-aş fi fost.

Să fiu la tine-ambasador,
De nu, vreun scrib, un anagnost,
Să-ţi înmânez scrisori (de-amor)
Şi să mă vând la preţ de cost.

Ai înţeles? Mi-e foarte dor,
Mai tare dor decât mi-a fost.
Am să-ţi ofer un decodor,
Să nu mai ai semnalul… lost.

N-am să te mint că am să mor,
Nici n-am să-mi fac părul cu dost,
Pleca-voi mut, ca un condor,
Burzuluit, c-am fost doar gost.

foarte simplu

şi dacă
vrei să-mi arăţi
că nu mă mai iubeşti
scrie-mi o scrisoare recomandată
plecată dinspre alte meleaguri
am să ştiu astfel
clipa recăderii
în mijlocul acestui infern
ce-şi spune banal
viaţă

pe jumătate iertate

Prin vene-mi curg zilele în care
Am stat atârnat de pielea ei
Paing pornit pe atacuri fatale
Mi-am bronzat uniform dragostea
Acum aleargă fericită pe străzi
În căutarea admiratorilor
Doar becuri pocnesc
Sub tălpile grele ale
Gândurilor mele
Economice

Mireasa

Frumoasa si blanda,
Cu rochia alba,
Cu sotul de mana
In viata nebuna...

Albastrul te cearta
Si albul te iarta,
Inelul rotund
In timpul cel scund...

Mainile cauta,
Ochii soptesc,
Buzele scapata
Trupul regesc...

Te lasi pe vecie
Legat de un "da"
Si nimeni nu stie
De e chiar asa...

Caci totul incepe
Cu-o amagire frumoasa
Si cine pricepe
Tot nu se lasa...

Asa e sufletul:
Paine pripita,
Trecand prin viata:
Paine dospita...

Si sare de-ai pune
Nici gust uneori,
Si miere de-ai unge
Culeasa din flori...

Cauti cuvinte
Sau lucruri
Sau fapte ?
Cine te minte
In zilele toate ?

E mirele negru,
A ta jumatate,
Inelul de aur
In multe se sparge...

Din floarea cea alba,
Ingenua, pura,
Rupi zilnic petale-
Nu-ntrebi daca doare...

Sfarsitu-i aproape,
Te miri c-a venit ?

Nu plange iubire
Caci orice sfarsit
Cand pleaca din tine
E-un nou inceput!...