Poezii de dragoste - pagina 2
Aş locui în ochii tăi, o vreme,
să văd cum munţii încă nasc izvoare;
Când îl sărută-n taină căprioare,
să simt cum firul ierbii încă geme.
În pumnul tău aş locui, o vreme,
de tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă care-a fost vânată
şi stă rănită printre crizanteme.
Aş locui în părul tău, o vreme,
s-ascult cum vântul şuieră prin crânguri;
Tu, scuturându-ţi tâmplele de gânduri,
să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.
Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
să-mi poţi reda odihna unui drum
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
Şi-atunci cand glasul meu o sa te cheme
să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea întors din nou acasă,
voi zăbovi în palma ta…o vreme.
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.
Cu sufletul în straiul vieţii tern
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.
Când ziua obosită-ar amurgi
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate
Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.
Să nu te temi, iubite, nu ai cum să mă pierzi!
M-ascund doar printre sălcii cu plete lungi şi verzi
Când zorii fură-n grabă prima rază de soare
Să-şi mâne cu ea cerbii prin prunduri de izvoare.
Să nu te temi, iubite, nu ai cum să mă pierzi!
Plec să mă pot întoarce iar tu să mă dezmierzi
La ceas când raza lunii, în margine de noapte,
Se-mbrăţişează tandru cu luciul unei ape.
Să nu te temi, iubite, nu ai cum să mă pierzi!
Ci, mă ascund prin crânguri şi, chiar de nu mă vezi,
Sunt şarpele-dorinţă cu sufletul flămând
În foşnetul de frunze cu părul tău dansând.
Ne vom privi în taină cu ochi diamantini
Strivind sub paşi păcatul petalelor de crini;
Şi rătăcind ca umbra de trup când s-a pierdut
Ne-om regăsi, iubite, într-un prelung sărut.
Te joci cu mine iarna,iti place sa ma simti
Si ne-alintam in frig ca doi copii cuminti,
Sa ne-ncalzim in parcuri si lumea sa ne vada
Cum ne-aratam iubirea,de mana,in zapada.
Ma prinzi numai de mijloc si ma saruti numai pe frunte
Noi doi nu vom mai avea nicicand tample carunte
Si daca grabesc pasul,ma strangi si-mi cer iertare,
Cu tine nici pamantul,nici viata nu ma doare.
Imi faci orice placere si vrei sa-mi fie bine
Ma-ntrebi ce imi lipseste...esti totul pentru mine!
Te-ascult cand imi vorbesti si te sarut pe strada,
Vom fi mereu doar noi,de mana,in zapada...
Alina+Florin=Suflete Legate
Ce fericit e menestrelul
Pe care-l strigi pe-un vârf de pană
Să-ți fie alături cu penelul,
Zâmbet să-ți dea, s-aline rană,
Să-i spui cuvinte de amor
Și să-ți răspundă cum ecoul;
”-Te-aș vrea a mea, de-ar fi să mor...
Să-mi fi povestea, eu eroul!”...
... Dezirul el,
eu Daniel!
26.08.2011