Poezii de dragoste - pagina 13
Vine o clipa-n viata cand sufletul iti cere,
Din ale lui adancuri, din vastele mistere,
Sa intelegi ca viata-ti n-a fost a ta deplin,
Ca ai purtat o masca, ca te-ai tradat din plin.
Trezeste-te iti striga sufletul tau ranit,
Tradarea ta de SINE sa ia acum sfarsit.
Arunca, rupe masca ce te-a facut actor
Fii TU, adevaratul nu rolul tau sonor.
Nu mai permite lumii sa iti dicteze viata,
Uneste-te cu tine si vei distruge masca,
Invinge si rusinea si frica ce ti-a dat
Un ROL pe care-n viata tu ti l-ai asumat.
E timpul sa fii altfel, sa scoti la suprafata,
Esenta INTRUPARII, MENIREA ta in viata.
Schimbarea va fi dura si suferinta grea
Renunta la minciuna si la tradarea TA.
Pe scena vietii toti suntem actori,
Si roluri noi interpretam mereu,
Sa fim adevarati sau mistificatori,
De-ar fi s-alegem, ar fi foarte greu.
Copii fiind destinul ne-a impins,
Sa abordam un rol sau altul,
Si ne mintim ca rolul cel indus,
Ne reprezinta telul, visul, faptul.
De frica si rusine construim,
O carapace ca sa ne ascundem,
Sa nu se vada ceea ce suntem,
Sa nu se stie care cruce ducem.
Daca-ai patit candva de mult un lucru,
Ce-ar ingrozi ori si ce suflet bun,
Chear de-ai ajuns tortionar la randu-ti
Opreste, paraseste acest drum!
De nu o faci la timp cu siguranta,
La rolul rau pe care-l joci acum,
Vei aduna trudind intreaga viata,
Si altele ce-ti fac sufletul scrum.
Daca nu poti fi responsabil,
De nu-ti accepti destinul pe deplin
Scateia pura ce ti-a dat Divinul,
De RAU va fi mancata ca la un festin.
Si nu-i pacat mai mare-n lumea asta,
Nimic nu poate fi mai desantat,
Decat sa lasi Scanteia pura, minunata
S-ajunga sigur in noroiul Necurat !
Menira-n asta lume pentru o fiinta
E sa sporeasca ridicand mereu
Scanteia sfanta, pura, de credinta
Pe care a sadit-o-n fiecare DUMNEZEU.
Mi-e dor de nerostitele cuvinte
De ziua cea de maine si clipe inca netraite,
De inima ce pentru mine n-a batut,
De ochii ce inca adanc nu m-au privit.
Mi-e dor de gura ce inca n-a rostit
Iubirea,ce inca pe carare n-a sosit,
De mana cuminte ce inca n-a gustat
Invinsa mangaiere si trupul cald, patat.
Mi-e dor de fructul inca ne-nceput,
De sufletu-ti ce inca nu e mut,
De floarea rosie ce inca rupta nu-i
Si care sta deoparte singura, si nu-i a nimanui.
Mi-e dor de trupu-ti inca neatins,
De sufletu-ti ce lupta dar inca nu-i invins,
De dragostea nemarturisita imi este dor,
De clipele ce maine le-oi gusta, cu ele mor.
Mi-e dor de urmele in doi ce inca nu s-au scris,
De linistea cuvantului ce inca n-a iesit dintr-un adanc abis,
De-a ta dorinta ce inca doarme linistita,
De-o inima ce tot nu stie ca maine fi-va ispitita.
Mi-e dor de tine, de mine si de noi,
De glasu-ti dulce, limpede, ce-acum nu curge in suvoi,
De drumul care departe inca nu ne-a dus,
De mainile fierbinti ce-n taina inca nu s-au strans.
Mi-e dor de gura a carei savoare nu o stiu,
De singuratica-ti iubire si scumpul ei pustiu,
Mi-e dor de ziua ce inca n-a venit,
De drumul pe care inca nu ne-am intalnit.
Mi-e dor de soarele ce inca nu a rasarit
Si peste chipu-ti bland nici n-a zambit,
De luna ce inca sta ascunsa si pitita,
De dragostea ce inca nu-i nascuta si lovita.
De-a ei durere nu mi-e inca dor,
De suflete ce-atunci tot plang uscandu-se si mor,
De inimi ce-si blesteama iubirea care doare
Uitandu-se si-mprastiindu-se sub soare.
Si nu mi-e dor de frigul ce se lasa
Si te cuprinde in suflet si te ingheata-n casa,
Atunci cand ochi tu pentru mine nu mai ai
Sa-mi infloresti cu-a ta privire iubirile de mai.
Si-atunci ma-ntorc in ziua cea de ieri,
Din nou mi-e dor de netraitele placeri,
De sufletul ce pentru-a lui sfanta iubire
Iti canta noaptea si ziua te viseaza in nestire.
Ma rog doar pentru ziua ce inca n-a venit
Si pentr-un suflet ce-acum traieste si nu-i pustiit,
Pentru iubire, pentru un dor ce azi nu e cuprins
Decat in versuri sfinte si-i cu dorinta nins.
S-a năpustit cu aripile
o fărâmă de pene,
de puf,
din văzduh,
dintre vile...
Și din nou,
reîncepe partidă
cu năduf,
mă atacă,
îmi zgîrie gene, sprâncene,
făptura
splendidă...
O revăd atât de firavă, miniatura;
privirea-i cu ochi de piper,
din ce-are culcuș un căuș,
cred că-i unul de pluș;
mâl cu fire de fân din ceaier.
Am prins-o în poză
de-album;
o am lâng-o roză,
e deasupra
la ușa
de intru...
Stau zilnic, uitat,
mă-ncânt aninat
de un cuib pe un cui...
... Aștept să am pui!
24.04.2011
O mana c-o alta s-au prins
Si-au alergat spre-a lor iubire de vis,
Prin pori ele s-au tot privit
Si s-au iubit in infinit.
Si una mica si alta mare
Au framantat a lor cautare,
Si-i una rece si alta calda
Si-n a sperantei apa se tot scalda.
Si s-au iubit cu drag si dor
Si-au tot sorbit un cald izvor,
Si-au ras, apoi au si tacut,
Si-aveau un suflet mare, nou si mut.
Mut de uimire, de placere,
Strapuns de dor si de durere,
Maini puternice ce-abia acum s-au gasit,
Spre ele cu drag in sfarsit au privit.
Dar timpul nu iarta, desparte
Doua maini ce-si spun tacerile toate,
Si le arunca departe una de alta
Spre-a le cuprinde a lor forma c-o alta...!
Si ele se cunosc in orice cuvant
Ce-a fost spus odat' sau curand
Si se asteapta, sa se intalneasca,
Cand lumina abia sta sa se nasca.
Prin ceata cea rece, in ora ploioasa,
Prin ziua fierbinte sau cea geroasa,
Tot ele-s flamande si tot asteapta
Si una-i rece si alta-i calda.